Chec pufos

O nouă rețetă permisivă de chec, în sensul că deși trebuie respectate cantitățile, puteți alege între mai multe ingrediente pentru a obține arome noi și interesante.

Cinci lucruri care s-au schimbat în viaţa mea de când sunt vegană

După un an şi jumătate de trai vegan, mi-am propus să fac un rezumat al schimbărilor și îmbunătățirilor din viața mea. Fizic sunt bine; am constatat că am o rezistență mai mare la efort și un sistem imunitar mai puternic, dar nu despre sănătate vreau să vorbesc acum. Cred că transformările cele mai importante pentru mine sunt următoarele:

1. Gătitul mâncării a devenit un obicei plăcut și mai bine organizat. Am reușit să reduc bugetul alocat hranei, fără să simt că îmi lipsește ceva, ci doar prin faptul că mă străduiesc să fac alegeri istețe (axându-mă pe alimente integrale şi de sezon). Nu simt lipsa alimentelor de origine animală fiindcă am descoperit o alternativă interesantă – ingrediente noi şi preparate neîncercate de mine până acum. Am privilegiul să asist sau să particip la o adevărată revoluție a gastronomiei, ceea ce e destul de palpitant (de exemplu descoperirea recentă că lichidul în care au fiert leguminoasele – aquafaba – se poate transforma în bezea). Nu îmi este dor de gustul ori textura cărnii (papilele gustative s-au adaptat) și în niciun caz de procesul preparării ei care mi-a displăcut dintotdeauna.

Sunt sigură că oricine poate deveni vegan. Eu nu sunt o persoană foarte motivată, mai ales ca să fac ceva pentru propria sănătate; dar când e vorba să apăr pe cineva, parcă prind aripi. De aceea vreau să insist pe ideea că veganismul nu este o dietă miraculoasă, ci reprezintă decizia de a nu mai participa direct sau indirect la exploatarea şi uciderea prematură a animalelor. De aceea nici nu există zile de "chiul" în veganism ("cheat days"), cum au uneori dietele stricte. Regimul alimentar pe bază de plante nici nu poate fi considerat strict, fiindcă nu reprezintă o dietă standard minus ouă, lapte şi carne, ci este cu totul altfel conceput, astfel încât să acopere tot necesarul de macro şi micronutrienţi al organismului.

Sursa: chooseveg.com

2. Atunci când gătesc pentru mine, aleg o mâncare simplă, cu un timp redus de preparare, dar având grijă să acopăr zilnic sau, cel puţin săptămânal, necesarul de substanţe nutritive. Desert nu prea fac; în ultimul timp chiar consum mai multe fructe și simt că îmi sunt de ajuns. Însă îmi place să fiu creativă, așa că îmi notez experiențele culinare cele mai reușite pe blog. :)

Am început să privesc mâncarea ca pe un combustibil şi nu ca pe un mijloc de a obține fericire imediată. Sigur că un prânz reușit sau un baton cu ciocolată și caramel mă binedispun întotdeauna, dar acea dispoziție nu o caut voit. Am început să privesc hrana așa cum este ea dintotdeauna, ca pe o nevoie de la baza piramidei lui Maslow şi cred că o influenţă a avut-o şi viaţa la campus, când a trebuit uneori să drămuiesc resursele cu mai multă grijă decât de obicei.

Ostropel

Ostropel vegan, bineînțeles (deși știu că nu pare vegan). Am încercat aseară o rețetă de seitan, urmând pas cu pas instrucțiunile din acest videoclip:

Seitanul este un preparat bogat în proteine, pe bază de gluten de grâu, imitând destul de bine textura cărnii (sau a ciupercilor, aş adăuga eu). Cum nu am avut ocazia să comand gluten (în oraşul meu nu se găseşte), m-am gândit că nu e foarte greu să îl fac eu însămi.

Aşadar, dacă vreţi să faceţi seitanul de la zero, rețeta cere cam 1 kg de făină de grâu, 120 ml sos tamari/ de soia (eu am folosit doar 60 g), 580 ml apă, 2 lg fulgi de drojdie nutritivă, 3 lingurițe de condimente la alegere.
Se amestecă bine totul, se frământă câteva minute până se obține un aluat suplu, nelipicios, apoi se spală în câteva rânduri de apă, până când apa rămâne cât de cât limpede (la mine ar fi durat acest procedeu până a doua zi, probabil, așa că m-am decis să mă opresc din clătit după 15 minute).

Brânză de migdale

Ingrediente:
- o cană de migdale crude hidratate (se pot folosi şi alte nuci sau seminţe, de exemplu nuci româneşti şi seminţe de floarea soarelui)
- 3 linguri de zeamă de lămâie (sau mai mult, după gust);
- 2 căţei de usturoi zdrobiţi;
- 2 linguri ulei de măsline;
- o linguriţă de sare;
- 3 linguri de apă.

Pizza cu blat de conopidă

Aflasem cu ceva timp în urmă de o variantă de blat de pizza/ tartă pe bază de conopidă în loc de făină. Nu e nimic în neregulă cu făina, dar îmi place să încerc modalităţi noi de a încorpora în alimentaţie anumite legume pe care nu le consum în mod frecvent.

Tort de ciocolată

Am căutat în ultimul timp o reţetă bună de blat de tort, care să nu fie nici prea dens, nici prea pufos, să nu fie prea gras, să nu aibă prea mult zahăr. Am încercat câteva reţete de pe diverse site-uri, aş vrea să testez încă un blat vegan după reţeta lui Anne Reardon (chimist şi dietetician din Australia; nu e vegană, dar îmi place cum abordează unele subiecte culinare, precum temperarea ciocolatei), dar până una-alta sunt foarte mulţumită de reţeta unui youtuber pe care îl urmăresc şi aş vrea să o notez aici, precum şi ideile mele pentru cremă şi decor.

Lapte şi brânză de soia

Ingrediente pentru lapte de soia:

- o cană de boabe de soia înmuiate peste noapte;

- 2.5 litri de apă

Pandişpan cu fructe

Ingrediente:
- o cană de lapte vegetal;
- 1/2 cană de ulei;
- 1/2 cană de zahăr;
- 2 1/2 căni de făină tip 650;
- 1 pliculeţ de praf de copt;
- aromă, la alegere: coajă de lămâie/ vanilie/ cardamom;
- un praf de sare;
- 500 g fructe proaspete, la alegere: zmeură/ zarzăre/ vişine/ căpşuni etc.
- opţional: o mână de arahide crude măcinate şi/sau o mână de stafide.

Într-un bol, se amestecă laptele şi zahărul cu un tel. Se adaugă uleiul, zahărul, sarea, aromele şi se mai amestecă până la omogenizare. Se încorporează făina cernută împreună cu praful de copt, iar la final, cu o spatulă, se înglobează uşor şi fructele.

Compoziţia se toarnă în două tăvi de cozonac, tapetate cu hârtie de copt, şi se lasă la cuptorul preîncălzit, la foc mediu, timp de 30-40 minute.

Deci ai nevoie de produse animaliere ca să trăieşti. Dar ce scuză ai să mănânci prăjituri?

Tort "Curcubeu" inspirat de reţeta Kristinei (FullyRawKristina)

Motivul pentru care am început să explorez veganismul a fost să găsesc versiuni mai sănătoase ale deserturilor, pentru ca familia mea să se bucure de ele fără grija glicemiei, grăsimilor, sau a kilogramelor în plus. Eram pasionată de prăjituri chiar dinainte de a şti să fac lucruri simple precum cartofi pai şi voiam să le pot împărtăşi alor mei bucuriile şi experienţele mele.

Am aflat întâi despre deserturile raw vegane, care sunt atât de sănătoase încât se pot consuma şi ca fel principal. Tortul "curcubeu" din imaginea de mai sus conţine zmeură, ananas, afine, agude, spirulină, curmale şi nu mai ştiu câte alte bunătăţi. Fără ouă, lapte, ulei, zahăr.

În timp, am reuşit să descopăr variante vegane la prăjituri tradiţionale, care erau mai simple, de multe ori mai ieftine şi mai apropiate de "gustul de acasă"; mai pe placul celor dragi. Ocazional fac trufe şi batoane raw, care sunt foarte hrănitoare şi apreciate întotdeauna.

Mi-am dat seama că gastronomia vegană are o abordare inedită, extraordinară: celebrarea gustului fără efecte adverse şi, după cum aveam să aflu mai târziu, fiind complet ignorantă până atunci: fără implicarea cruzimii.

Maioneză vegană

- 100 ml lapte de soia fără arome şi neîndulcit;
- 50 ml ulei cu gust neutru (rapiţă/ sâmburi de struguri);
- zeamă de lămâie (o lingură sau mai mult, după gust);
- două linguriţe de muştar;
- un căţel de usturoi sau puţin usturoi granulat (opţional);
- un praf de turmeric, pentru culoare (opţional);
- un praf de sare (cea neagră, kala namak, dă gust de ou);
- o lingură de seminţe de chia (opţional).

În vasul unui procesor de alimente, puneţi toate ingredientele în afară de ulei şi seminţe de chia. Amestecaţi bine, apoi adăugaţi uleiul câte puţin (câte o lingură) şi amestecaţi din nou. Va rezulta o maioneză mai lichidă, însă cu un gust foarte apropiat de maioneza clasică ce conţine ou crud. Pentru a ajunge la consistenţa dorită, puteţi adăuga mai mult ulei (încă 50-100 ml) sau să amestecaţi în ea seminţele de chia şi să lăsaţi maioneza la frigider cel puţin o jumătate de oră. Termenul de garanţie al maionezei este în funcţie de cel al laptelui de soia.

Am folosit această maioneză ca topping pentru chili, supă de ciuperci, dar şi în salata à la russe, care, apropo, nici nu s-a simţit că ar fi fost vegană (conform unor degustători non-veg) şi nici nu a fost nevoie de sare neagră.

Enjoy!